Căscatul este un reflex întâlnit atât la oameni, cât și la animale ce constă în inhalarea aerului și întinderea timpanelor, acțiuni realizate simultan. Acest reflex se dezvoltă încă de când bebelușul este în pântece, acest reflex fiind asociat destul de des cu oboseala, somnul sau plictiseala. Deși există mai mulți factori care pot determina această reacție, specialiștii nu au găsit încă o explicație universal acceptată care să clasifice căscatul.
Multe dintre teoriile vechi afirmau că acest reflex este aplicat de o persoană atunci când nivelul de oxigen din organism este prea scăzut sau când cel de dioxid de carbon este prea crescut. Însă, această teorie și-a pierdut rapid din credibilitate deoarece în cadrul unui experiment realizat în anul 1987, voluntarii care au participat au fost supuși unor niveluri ridicate de oxigen și dioxid de carbon și nu au căscat mai mult sau mai puțin decât de obicei.
Cele mai recente studii despre căscat au arătat următoarele lucruri:
- Reflexul de căscat întinde plămânii și țesuturile din jur, prevenind astfel colapsul căilor aeriene mici de la nivelul plămânilor. Acest lucru poate explica de ce căscatul pare să se întâmple când respirăm superficial.
- Căscatul generează o substanță chimică numită surfactant, lichid lipicios ce acoperă sacii de aer de la nivelul plămânilor și care îi menține deschiși. Această teorie ar putea explica de ce fătul cască în uter, pregătindu-se să își folosească plămânii.
- Căscatul poate fi asociat cu întinderea mușchilor și a încheieturilor și cu un puls crescut, pregătind astfel organismul pentru o stare mai alertă, în special după o perioadă mai relaxată.
- Acest reflex mai este considerat de unii specialiști și o formă de comunicare nonverbală cu alte persoane, atrăgând atenția asupra faptului că este momentul relaxării.
- De asemenea, căscatul ar putea fi și un semnal de alarmă a corpului, avertizând faptul că persoana ar putea adormi.
Este căscatul contagios? Probabil că este puterea sugestiei cea care determina o persoană să caște după ce vede pe altcineva făcând acest lucru. Dacă teoria despre comunicarea nonverbală de grup este adevărată, așa cum pare să fie pentru babuini, contagiozitatea căscatului ar putea fi un fenomen involuntar, programat genetic. Când o persoană din “trib” cască, ceilalți fac la fel din cauză că acest model de comportament a ajutat strămoșii să comunice unul cu celălalt.
Orice explicație ar dori dezvoltată despre căscat trebuie să se țină cont de următoarele observații:
- Episoadele de căscat foarte dese apar în anumite afecțiuni sau disfuncții care afectează funcția cerebrală
- Căscatul este contagios în cea mai mare parte dintre cazuri
- Căscatul se produce chiar dacă nivelurile de oxigen și dioxid de carbon sunt normale
- Fătul în uter cască începând cu săptămâna a 11a de dezvoltare.
